Gran Paradiso

Parcul național Gran Paradiso este unul din locurile cu care Italia se mândrește. Este un parc întins pe mulți kilometri, în zona muntoasă dintre Italia (regiunile Piemonte și Val d'Aosta) si Franța.

Am ajuns la intrarea în parc într-o oră și ceva de mers de la Torino, oprindu-ne în localitatea Noasca (mai puteam merge vreo 10km cu mașina, dar ne-am oprit acolo din motive de serpentine). Voiam să facem o plimbare de o zi prin munți, așa că am fost la biroul turistic din Noasca să cerem indicații. Din păcate ne-am ales doar cu o hartă a traseelor, pe care nu erau indicate nici durata nici dificultatea, așa că am pornit oarecum la nimereală pe ceva ce părea la început un traseu care se putea face cu doi copii de 6 și 7 ani. Am luat-o pe un vechi drum de măgăruși (mulattiera) și am mers așa vreo oră, admirând priveliștea din ce în ce mai maiestuoasă a Alpilor și văii în care erau drumul și localitatea. Am ajuns la un cătun construit pe o margine de râpă, cu case integral din piatră (inclusiv acoperișul era din plăci de piatră), care ni s-a părut foarte pitoresc. Nu știu dacă mai este locuit permanent sau nu.

Am continuat apoi drumul până la popasul Noaschetta, pe la 1600m altitudine. Munții din apropiere ajung aproape de 3000m, iar pe un versant la doar 1-200m deasupra nivelului la care ajunsesem noi se vedea o zonă înzăpezită. Începuse să fie răcoare - dar plăcut, mai ales pentru noi care plecasem din toridul Torino. Refugiul la care am făcut un scurt popas era închis (în mod hilar, era scris pe ușă că se poate lua cheia de jos din localitate), mi-a plăcut că e acolo și o mini-hidrocentrală și refugiul chiar pare să fie independent de restul lumii.

Am luat-o apoi pe altă potecă la coborâre, care s-a dovedit a fi mult mai dificilă (ar fi fost preferabil s-o alegem la urcare), şi destul de lungă, dar spectaculoasă pe alocuri.

Am văzut și fotografiat o mulțime de fluturi și șopârle, din păcate (sau din fericire) nici un alt animal interesant. Se spune că dacă te aventurezi pe poteci și mai departe de civilizație, poți vedea și alte lighioane.

După vreo 6-7 ore de mers aproape continuu, am ajuns în sfârșit în Noasca. Fetele au rezistat admirabil, și chiar la coborâre au căzut de mai puține ori decât mine. Este foarte frumos prin munți în Gran Paradiso, trebuie doar să mergeți echipați (pantaloni lungi și bocanci) și cu rezerve de apă.