Sunny Valencia

Mi-a plăcut foarte mult Valencia, unde deşi am fost pe la jumătatea lunii noiembrie m-au întâmpinat un soare strălucitor şi temperaturi de 20 de grade. Aeroportul este relativ mic, dar e legat prin metrou de oraş. Când am ieşit de la metrou, în centrul Valenciei, am fost surprins de albul clădirilor contrastând cu albastrul curat al cerului. Se mai adaugă şi arhitectura care îmi place (puţine clădiri sunt cu adevărat vechi de secole, dar efectul de ansamblu este foarte agreabil).

Parcul imens (Turia), fosta albie a unui râu, este un loc excelent pentru plimbări mai lungi sau mai scurte, pe jos sau cu bicicleta, cu copiii sau cu iubitul/iubita... Podurile peste fostul râu împart acum parcul în zone cu diferite "teme". Sunt şi locuri de joacă pentru copii, şi terenuri, piste de biciclete.

"Oraşul artelor şi ştiinţei" este o destinaţie obligatorie, după părerea mea. Este un ansamblu de clădiri ultramoderne înconjurate de apă, cu o arhitectură surprinzătoare, proaspătă şi... frumoasă! Se află într-un capăt al parcului Turia. Este întâi o clădire enormă, cu forme rotunjite, dedicată artelor - o sală de spectacole, în care n-am intrat pentru că nu era nimic în ziua în care am fost acolo. Urmează o clădire în formă de balenă (mie asta îmi inspiră), Hemisfera, înăuntrul căreia se află domul unui planetariu ultramodern, digital - acolo rulează filme IMAX (am văzut unul cu dinozauri). Mergând în continuare, vizitaţi Muzeul Ştiinţelor - intrarea nu costă mult şi sunt tot felul de experimente interesante de văzut şi încercat, plus expoziţii temporare - atunci era una despre StarTrek. Şi mai departe, este o clădire albastră în formă de melc care era închisă, apoi urmează complexul "l'Oceanografico". Aici vă puteţi literalmente plimba printre peşti şi alte vieţuitoare acvatice, puteţi chiar lua masa la un restaurant subacvatic, la suprafaţă pe nişte insule artificiale puteţi vedea foci, pinguini, raţe şi diferite păsări, şi de câteva ori pe zi

sunt şi spectacole la marele delfinariu din complex - chiar spectaculos spectacolul! :)

Ce mi-a mai plăcut la Valencia a fost să mă rătăcesc prin oraş... Zona centrală este destul de mică, dar străzile sunt înguste şi întortocheate şi mi s-a întâmplat să pierd direcţia chiar cu harta la mine - aceeaşi experienţă au avut-o şi alţii, aşa ca nu cred că sunt doar eu de vină. Dar asta nu a devenit enervant, am hoinărit în total pe străduţe vreo 12 ore în cele trei zile cât am fost aici şi a fost o experienţă foarte frumoasă.

Valencia este un oraş în care mi-ar plăcea să locuiesc, cu toate plusurile unei mari metropole dar "a misura d'uomo", cum ar zice italienii - un oraş care nu te copleşeşte cu aglomeraţia şi agitaţia, care este prietenos şi pe care bănuiesc că poţi ajunge uşor să-l îndrăgeşti.

Paris de noiembrie

Am fost câteva zile la Paris, pentru prima dată. Faptul că am avut foarte puţin timp pentru vizitat oraşul şi ploaia aproape continuă, din aceea măruntă şi tristă de noiembrie, au fost nişte bile negre pentru excursia acolo, dar nu şi pentru oraş - prima impresie, în ciuda vremii, a fost bună! Am găsit o adevărată metropolă, dar nu era atât de aglomerat încât să mi se pară apăsătoare, cu toate naţiile pământului - dar fără ca asta să mă facă să mă simt ameninţat (e adevărat că n-am fost prin suburbii), cu clădiri reprezentative şi cu inegalabilul (ca faimă cel puţin) Tour Eiffel.

Într-o seară (singura cu cer aproape senin) am pornit la colindat oraşul, de la Notre Dame am mers pe la Pompidou, către les Halles, apoi Louvre, Musee d'Orsay, am luat Champs Elysee-ul de la un capăt la celălalt (am remarcat cele mai extravagante magazine de maşini acolo! - în afară de obişnuitele magazine de haine şi parfumuri), apoi Arcul de Triumf, şi Tour Eiffel... Din păcate la turn am ajuns aproape de ora închiderii, nu se mai putea urca decât până la etajul 2 aşa că n-am urcat... Oricum, şi de jos este impresionantă acea încrengătură ordonată de bare metalice, într-adevăr o realizare remarcabilă.

Într-o altă zi (cu ploaie) am văzut Jardins de Luxembourg, de unde am continuat drumul pe jos pe tot felul de străduţe până la Sena, apoi am fost la Musee d'Orsay, o fostă gară transformată acum în muzeu. Construcţia în sine, cu modificarea recentă, este splendidă, iar exponatele - în mare parte pictură din perioada 1600-1900, mi-au plăcut şi ele foarte mult. În seara respectivă am fost şi la Sacre Coeur, pentru o privire de la înălţime asupra oraşului - într-adevăr frumoasă, în ciuda vântului puternic şi a ploii intermitente.

Încă un oraş adăugat pe lista locurilor în care vreau să revin! N-am văzut decât o infimă parte din tot ce ar fi de văzut la Paris, dar ce am văzut mi-a plăcut... Un ultim "sfat": dacă aveţi cu cine merge, nu mergeţi singuri la Paris!