Barcelona

Văzând din avion Barcelona, înainte de aterizare, am fost uimit de mărimea oraşului şi de aspectul foarte industrial. Mă aşteptam la un oraş cu tentă mai turistică. Odată ajuns în centru însă (chestie nu tocmai uşoară, în lipsa unor indicaţii clare la aeroport), am dat peste o maree de turişti din toate colţurile lumii - şi asta în iunie, când era abia începutul sezonului. Era cald, părea cald deşi erau doar 23-24 de grade la umbră, din cauza umezelii, din fericire însă mai adia un pic briza.

Am văzut acolo Sagrada Famiglia, o construcţie monumentală căreia i s-ar putea spune chiar, după durata construcţiei (începută la sfârşitul secolului XIX), faraonică. Complexul de turnuri şi turnuleţe a fost proiectat de renumitul arhitect Gaudì, căruia i s-a dat mână liberă în multe părţi ale oraşului. Mai merită văzute Parcul Gouelle, Casa Pedrera si Casa Batllo. Dar să revenim la simbolul oraşului, catedrala Sagrada Famiglia - când am vizitat-o eu, se lucra de zor, înăuntru era un zgomot foarte mare de pickhammere, flexuri, camioane, macarale etc, pentru că urma ca spre sfârşitul anului 2010 să fie în vizită Papa acolo şi să o consacre. Se pare că s-ar fi renunţat la o parte a proiectului iniţial, urmând ca în următorii ani lucrările să se concentreze pe finalizarea părţilor începute deja. Proiectul a fost de la început şi este finanţat în continuare exclusiv din donaţii şi preţurile biletelor de vizitare, care nu mi s-au părut ieftine. Se zice că merită şi urcatul într-unul din turnuri (există un lift), dar eu n-am mai stat şi la acea coadă. Trebuie să vă înarmaţi cu multă răbdare mai ales dacă mergeţi acolo în sezon.

Eu am preferat să văd oraşul de sus de pe Montjuc - dealul din apropierea mării şi portului Barcelona. Dacă mergeţi cu metroul până la piaţa Espanya, treceţi pe lângă clădirile Expo Barcelona, apoi aveţi un traseu frumos de urcat pe la o fântână arteziană muzicală, Muzeul de artă modernă şi satul olimpic (Jocurile Olimpice de vară din 1992) - apoi luaţi o telecabină (teleferico, aveţi grijă că din acelaşi loc se ia un ”funicular” care este un fel de metrou pe cablu care duce înapoi în oraş) până la ruinele unei cetăţi de unde se pot vedea portul şi oraşul.

În centru, pe ”Rambla”, merită să intraţi într-unul din multele localuri tipice (”botegas”) unde se serveşte parilla, care este într-un fel fast-food-ul lor tradiţional. Există şi o grămadă de restaurante mai dichisite, dacă vă ţine punga, şi tot felul de baruri şi localuri de zi şi de noapte. Mergând pe Rambla din centru spre mare, aveţi în partea stângă a străzii pietonale partea turistică, iar în partea dreaptă vă puteţi afunda în nişte locuri mai dubioase. Your choice.

Barcelona a fost încă un oraş de litoral care mi-a plăcut - poate întrucâtva seamănă cu Lisabona - şi un oraş care merită vizitat.