Argentina - prima impresie

Călătoria în Argentina este și prima mea incursiune în emisfera sudică. Primul "contact" a fost în avion - zburând noaptea și neputând dormi, m-am uitat la un moment-dat pe geam... Chiar se vedeau mai multe stele decât mă așteptam (luminile dinăuntru erau stinse) și nu constelațiile "cunoscute" - steluțele desenau alte figuri pe negrul cerului...

Obișnuința e a doua natură a omului - mi-am reconfirmat această credință vazând cum, după ore și ore de zbor, senzația de disconfort de la început trecea, iar torsul lin al motoarelor Rolls-Royce începea sa sune frumos și să inspire încredere. Despre disconfortul la mersul cu avionul, un rol deosebit de important îl are începutul - nu mă refer aici la faptul ca majoritatea accidentelor grave au loc la decolare, ci la care este starea de spirit a vecinilor din avion.

În sfârșit am ajuns, după 12 ore și ceva de zbor (de la Madrid), la Buenos Aires. Ne-a întâmpinat un aeroport mai mic decât mă așteptam (cam de 2-3 ori cât Otopeni-ul) având în vedere dimensiunea orașului. Am luat un autobuz expres către centru și am început sa ma uit pe geam... În primul rând, am remarcat multe case neterminate (am auzit că ar fi o șmecherie ca să nu platească impozit proprietarii), și faptul ca de la case mici la blocuri cu 20-30 de etaje, toate aveau rezervoare de apă pe acoperiș - încă nu am înțeles de ce, voi investiga. E o senzație stranie la Buenos Aires, periferiile sunt mai urâte și murdare decât cele ale orașelor europene, în schimb în cartierul bancar printre zgârie-nori am avut senzația că mă plimb prin New York - tot înghesuială, agitație și o mixtură de toate națiile pamântului.

Face impresie la început senzația de spațiu - bulevarde largi cu 5-6 benzi pe sens, spații mari între unele clădiri. Și apoi, contrastele - între nou și vechi, între bogați și săraci, între bulevardele late și straduțele cu sens unic.

Am stat doar câteva ore acolo, am găsit oameni care să-mi zica încotro s-o iau și care se străduiau să priceapă italiana (pe care o vorbeam eu) și raspundeau rar și cât mai clar în spaniolă (pe care tot nu prea o înțelegeam însă). Am plecat apoi spre nord, spre Iguazu.