Nicosia, Cipru

Călătoria în Cipru în noiembrie a fost ca o evadare în țările calde dintr-un București tot mai tomnatic – de la 13-16 grade maximele la 28-30 în Cipru. La aterizare, pe aeroportul din Larnaca, am putut vedea apa foarte limpede a Mediteranei și așezările cu case albe, tipic mediteraneene care-mi plac atât de mult. Destinația finală era însă capitala Ciprului, Nicosia, așa că am luat un shuttle bus cu care am mers vreo 40 de minute.

Așa cum se recomandă pe site-ul oficial, Nicosia este ”ultima capitală europeană divizată” – în urma conflictului cu turcii din 1974 aproximativ jumătate din acest oraș (împreună cu o parte importantă a insulei) este ocupată. N-am fost și în partea turcă, pentru că aș fi avut ca să ies de acolo nevoie de pașaport, cartea de identitate nefiind suficientă. Altfel, de intrat e ușor, e pur și simplu o gheretă pe una din cele două străduțe principale pietonale ale Nicosiei.

Orașul s-a dezvoltat în jurul unei cetăți înconjurate de ziduri de apărare. Mi-a plăcut că atmosfera are ceva de oraș mediteranean deși Nicosia este în interiorul insulei, nu pe litoral. În interiorul zidurilor am găsit clădiri vechi, unele în stare proastă, altele renovate, foarte multe ateliere artizanale (de croitorie, pantofari, etc), câteva bodegi micuțe și mai multe ”magazine” (magazii mai bine spus) de vechituri. De cumpărat n-am cumpărat nimic, că niște viniluri care-mi făceau cu ochiul arătau destul de rău, vânzătorul n-avea pickup să le încerce și în plus nici nu prea voia să lase din preț, așa că am renunțat. M-a uimit, într-un fel, mă așteptam la o negociere de bazar...

De mâncat, am mâncat la un restaurnat numit ”Beirut”, de fapt sunt vis-a-vis pe o străduță două localuri înfrățite, Habana și Beirut. Mâncare tipic libaneză, mi-a plăcut. Orașul este o amestecătură de greci și arabi, dar am auzit des și vorbă românească – faptul că două companii aeriene au zboruri directe București-Larnaca e o dovadă.

Sunt multe construcții noi în Cipru, de la autostrăzi la Campusul Universității. Fondurile europene se pare că au fost folosite cu cap și cu puține comisioane în această țară.

E interesantă o plimbare prin centru, dar zona veche este totuși mică, câteva ore ajung pentru ”cartografiere”. Atmosfera este plăcută, și ceva timp stat la vreun local la terasă este relaxant. Prețurile sunt ”europene” medii, mă așteptam să fie mai mici. În concluzie, merită o vizită, dar plecând de la o ”bază” de pe litoralul care este foarte căutat de turiști.