Călătoria în Cipru în noiembrie a fost ca o evadare în țările calde
dintr-un București tot mai tomnatic – de la 13-16 grade maximele la 28-30 în
Cipru. La aterizare, pe aeroportul din Larnaca, am putut vedea apa foarte
limpede a Mediteranei și așezările cu case albe, tipic mediteraneene care-mi
plac atât de mult. Destinația finală era însă capitala Ciprului, Nicosia, așa
că am luat un shuttle bus cu care am mers vreo 40 de minute.
Așa cum se recomandă pe site-ul oficial, Nicosia este ”ultima capitală
europeană divizată” – în urma conflictului cu turcii din 1974 aproximativ
jumătate din acest oraș (împreună cu o parte importantă a insulei) este
ocupată. N-am fost și în partea turcă, pentru că aș fi avut ca să ies de acolo
nevoie de pașaport, cartea de identitate nefiind suficientă. Altfel, de intrat
e ușor, e pur și simplu o gheretă pe una din cele două străduțe principale
pietonale ale Nicosiei.
Orașul s-a dezvoltat în jurul unei cetăți înconjurate de ziduri de apărare.
Mi-a plăcut că atmosfera are ceva de oraș mediteranean deși Nicosia este în
interiorul insulei, nu pe litoral. În interiorul zidurilor am găsit clădiri
vechi, unele în stare proastă, altele renovate, foarte multe ateliere
artizanale (de croitorie, pantofari, etc), câteva bodegi micuțe și mai multe
”magazine” (magazii mai bine spus) de vechituri. De cumpărat n-am cumpărat
nimic, că niște viniluri care-mi făceau cu ochiul arătau destul de rău,
vânzătorul n-avea pickup să le încerce și în plus nici nu prea voia să lase din
preț, așa că am renunțat. M-a uimit, într-un fel, mă așteptam la o negociere de
bazar...
De mâncat, am mâncat la un restaurnat numit ”Beirut”, de fapt sunt
vis-a-vis pe o străduță două localuri înfrățite, Habana și Beirut. Mâncare
tipic libaneză, mi-a plăcut. Orașul este o amestecătură de greci și arabi, dar
am auzit des și vorbă românească – faptul că două companii aeriene au zboruri
directe București-Larnaca e o dovadă.
Sunt multe construcții noi în Cipru, de la autostrăzi la Campusul Universității. Fondurile europene se pare că au fost folosite cu cap și cu puține comisioane în această țară.
E interesantă o plimbare prin centru, dar zona veche este totuși mică,
câteva ore ajung pentru ”cartografiere”. Atmosfera este plăcută, și ceva timp
stat la vreun local la terasă este relaxant. Prețurile sunt ”europene” medii,
mă așteptam să fie mai mici. În concluzie, merită o vizită, dar plecând de la o
”bază” de pe litoralul care este foarte căutat de turiști.
