Trenurile italieneşti sunt... de toate felurile. Rapide, incomode, comode, mirositoare, spaţioase, înghesuite... Lente n-am văzut. Viteza medie pe calea ferată în Italia (cel puţin pe liniile pe care am fost, vreo 5000km în total) e de 100km/h. Din păcate liniile de mare viteză (peste 200km/h) se lasă aşteptate – sunt lucrări care durează de mulţi ani şi vor mai dura alţi mulţi ani, din cauză că un kilometru de cale ferată de mare viteză costă în Italia dublu sau triplu faţă de alte ţări europene. Din cauza corupţiei cu care noi românii suntem atât de obişuiţi – şi noi avem sute de km de autostrăzi în construcţie la preţuri astronomice, şi o cale ferată „reabilitată” de 100km în 20 de ani...
La vagoanele de dormit, fiţi atenţi la tip – există de mai multe feluri, cel „turist” are preţuri aproape româneşti (100-150 euro un dus-întors Roma-Torino, 600km) dar compartimentele sunt mai înghesuite decât cele de la noi. Dacă sunteţi dispus să plătiţi mai mult, există variante mai comode.
Uneori trenurile „regionale” – echivalentul personalelor de la noi – au un miros destul de strident din cauza dezinfectanţilor folosiţi, dar sunt curate şi merg repede – ating sistematic 100-130km/h între staţii (care sunt dese).
De evitat ar fi deocamdată trenul „alta velocita” Torino-Milano, care de obicei ajunge cu întârziere şi scoate o medie orară de doar 120km/h, deşi într-o zonă se laudă că ar atinge 300. E de 3 ori mai scump decât un „regionale” care face doar cu jumătate de ora mai mult.
Concluzie: trenurile în Italia sunt bune şi rapide, infrastructura infinit mai bună decât la noi – toate liniile pe care am avut ocazia să merg sunt sudate, cel puţin la nivelul celei „reabilitate” Bucureşti-Câmpina. Nu vă feriţi de ele, sunt un mijloc de transport rapid şi convenabil. Ca să completeze tabloul ar trebui să apară şi unele cu adevărat de mare viteză – acum de la regionale la inter-city par toate să fie legate de o viteză medie „standard” de 90-110km/h.
