Lisabona este un oraş care ne-a plăcut, deşi am stat în el un total de doar vreo 36 de ore. Ne-am oprit aici în drum spre Insulele Azore, pentru o noapte la dus şi 6 ore la întors. Noaptea am petrecut-o la o pensiune din centrul oraşului, de pe o stradă pietonală. Zona era foarte animată seara până noaptea târziu, şi erau multe restaurante şi baruri din care aveai de unde alege. Singurul lucru nu foarte plăcut (pentru noi cel puţin) a fost insistenţa chelnerilor care aşteptau în stradă şi se luau de trecători îmbiindu-i să intre.
Centrul este foarte frumos, cu faţade în culori deschise şi de multe ori placate cu faianţă. Am fost până la cetatea care se vede de acolo, de unde se deschide o panoramă deosebită a oraşului. De asemenea, există între Piaţa Rossio şi chei un ascensor turistic, construit pe la 1900, care ridică turiştii pe o platformă la înălţime destul de mare pentru a vedea mare parte din Lisabona. Se vede de aici si renumitul pod Vasco da Gama, de 14km lungime.
Un lucru care ne-a plăcut a fost de asemenea faptul că Lisabona este construită pe coline, nu pe loc drept. Din cauza asta există străduţe întortocheate şi înguste, cu farmecul lor aparte.
În orele pe care le-am petrecut la Lisabona la întoarcerea din Azore am vrut să vedem Oceanariul, aşa că am mers într-un cartier nou, construit cu ocazia Expoziţiei universale din 1998. Acea zonă este impresionantă. De la clădiri la străzi, designul spaţiilor, totul emană modernism în sensul bun al cuvântului, senzaţia este că te afli într-unul din acele oraşe ale viitorului în care omenirea s-a mai calmat şi a trecut de perioada frământărilor, războaielor, fugii după averi... Este linişte, este şi oceanul, sunt şi copaci...
Nu am avut timp mult, aşa că doar am trecut printr-o clădire de oţel şi sticlă care purta numele lui Vasco da Gama, şi care ne-a impresionat prin design şi faptul că peste acoperişul de sticlă curge permanent apă, şi Oceanariu – unde se pot vedea multe specii de peşti, dar şi stele de mare, păsări şi pinguini. Aranjamentul este inovativ şi axat pe „ambiente” tematice, un fel de mini-ecosisteme.
Ne-a plăcut mult Lisabona, şi partea veche şi cea modernă. Este un oraş care merită vizitat mai pe îndelete decât am putut-o face noi.
